In Marea Neagra, in imediata vecinatate a Insulei Serpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de Sulina, se afla un misterios Triunghi al Bermudelor.
Potrivit dovezilor de arheologie subacvatica descoperite de Robert Ballard, cel care a detectat epava “Titanicului”, Potopul lui Noe s-ar fi produs acum aproximativ 7.500 de ani. Avand “epicentrul” in dreptul Turciei de azi, un volum urias al Mediteranei s-a revarsat peste zonele din jur nimicind totul in cale: oameni, animale, plante. Asemenea miscari de mai mica sau mai mare amploare au continuat la diferite intervale de timp, dar inca din Evul Mediu, in Marea Neagra, a inceput sa se vorbeasca de o zona malefica unde dispareau diverse ambarcatiuni.

REGIUNILE MALEFICE
In anii ‘70, Ivan T. Sanderson, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai Triunghiului Bermudelor, a elaborat o harta cu douasprezece regiuni malefice, identica celebrului Triunghi al Bermudelor. Subliniind ca planeta noastra opereaza prin electromagnetism, Sanderson se intreaba, pe buna dreptate, daca nu cumva zonele respective functioneaza ca niste uriase generatoare care creeaza valtori in interior si exterior, unde obiectele pot fi atrase si eliminate in afara altor dimensiuni, cunoscute de noi. Una dintre aceste regiuni ar fi si in Marea Neagra, in apropierea Insulei Serpilor.

CRUCISATORUL TIOLKOVSKI
Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Intr-o astfel de falie a disparut in plina zi, pe o vreme excelenta, la 31 mai 1944, crucisatorul sovietic “Tiolkovski”, undeva la 70 km sud de Crimeea. Intamplarea navei de razboi disparuta brusc pentru totdeauna intr-o stranie ceata neagra a fost imortalizata in niste dosare secrete, al caror continut a fost dezvaluit de fostii ofiteri ucraineni din flota sovietica a Marii Negre.

LICHIDATI DE KGB
Dupa o luna, cativa pescari, au fost martorii unei alte disparitii uluitoare. Ei au vazut ziua-n amiaza-mare cum cateva avioane au disparut intr-un nor inchis la culoare. Era vorba, de fapt, de o formatie decolata de la Odessa, in scopul unei recunoasteri marine. Pescarii n-au avut insa norocul fostilor ofiteri ucraineni. Rudele lor au trebuit sa poarte vesminte cernite, deoarece pescarii, martori incomozi, au fost lichidati de KGB.

SPAIMA UCRAINENILOR
Ucrainenii pazesc cu strasnicie zona, confiscand orice ambarcatiune straina de pescuit. Pentru ca aici mai sunt gasite inca mine aflate in deriva din timpul razboiului. O astfel de mina a fost recuperata de ucraineni, la limita cu apele noastre teritoriale, dar cate mai sunt in aceeasi situatie, nimeni nu stie. Caci e greu de prevazut consecinta exploziei unei mine, in falia magnetica, pentru vasele aflate in preajma, vase care ar putea fi astfel proiectate intr-o alta dimensiune.

INSULA SERPILOR
In 1991, Ucraina a mostenit de la defuncta Uniune Sovietica, Insula Serpilor, de fapt o imensa stanca, ale carei laturi pot fi parcurse la pas normal in circa 40 de minute. Sarpele de apa, care a dat numele insulei, complet inofensiv, dar cu o infatisare dezagreabila, a disparut complet la mijlocul secolului trecut, din cauza amplelor lucrari secrete desfasurate de sovietici. In noiembrie 2003, ucrainenii au declarat Insula Serpilor zona de rezervatie naturala, ca sa demonstreze ca locul poate oferi conditii pentru turism.

RADAR DE MARE PUTERE
Singurii turisti din Insula Serpilor sunt militarii din personalul de “deservire”. Acesta intretine doua imense antene ale unui radar de mare putere, care “vede” o buna parte a Balcanilor si tot ce misca in Mediterana, pana la coasta de nord a Africii si zona controlata de Israel. Mai sunt intretinute statii de bruiaj si de ascultare a convorbirilor in sistem fonic si prin cablu si un chei unde pot acosta submarine? de buzunar.
Sursa:www.ziarulcn.com

Preconceptia de a nu ne gandi la propria moarte este foarte raspandita: deoarece, gandul la ce se va intampla la sfarsitul vietii, ne-ar intrista si ne-ar determina sa devenim negativisti. Dar e intr-adevar asa? Judecand dupa un experiment recent efectuat de Nathan DeWall de la Universitatea din Kentucky si publicat in revista Psychological Science, arata exact contrariul.
Unui grup de voluntari i s-a cerut sa se gandeasca la ce se intampla fizic in momentul in care murim sau sa se gandeasca la moartea cuiva foarte drag. La sfarsitul aceste elucubratii, voluntarii au fost supusi unui exercitiu in care erau indemnati sa completeze, dupa propriul plac, o serie de cuvinte din care erau date numai primele trei litere. Dintre multele optiuni, era un cuvant ce incepea cu “jo-”. Posibiltatile de a completa acest cuvant in engleza sunt diverse: putea, de exemplu, sa devina “job” (munca) sau “jogging” (fuga).
Incredibil, persoanele care au petrecut momente funebre pentru cateva minute, au transformat cuvantul, cel mai des, in “joy”, adica bucurie, ca si cum creierul, ipotizeaza DeWall, ar pune in act stimuli placuti pentru a putea gestiona cu mai multa usurinta momentul anihilarii definitive. Se numeste terror management theory, teoria care incearca sa explice cum creierul uman incearca sa traiasca cu gandul inevitabilei morti fara sa se lase invins.