Preconceptia de a nu ne gandi la propria moarte este foarte raspandita: deoarece, gandul la ce se va intampla la sfarsitul vietii, ne-ar intrista si ne-ar determina sa devenim negativisti. Dar e intr-adevar asa? Judecand dupa un experiment recent efectuat de Nathan DeWall de la Universitatea din Kentucky si publicat in revista Psychological Science, arata exact contrariul.
Unui grup de voluntari i s-a cerut sa se gandeasca la ce se intampla fizic in momentul in care murim sau sa se gandeasca la moartea cuiva foarte drag. La sfarsitul aceste elucubratii, voluntarii au fost supusi unui exercitiu in care erau indemnati sa completeze, dupa propriul plac, o serie de cuvinte din care erau date numai primele trei litere. Dintre multele optiuni, era un cuvant ce incepea cu “jo-”. Posibiltatile de a completa acest cuvant in engleza sunt diverse: putea, de exemplu, sa devina “job” (munca) sau “jogging” (fuga).
Incredibil, persoanele care au petrecut momente funebre pentru cateva minute, au transformat cuvantul, cel mai des, in “joy”, adica bucurie, ca si cum creierul, ipotizeaza DeWall, ar pune in act stimuli placuti pentru a putea gestiona cu mai multa usurinta momentul anihilarii definitive. Se numeste terror management theory, teoria care incearca sa explice cum creierul uman incearca sa traiasca cu gandul inevitabilei morti fara sa se lase invins.